nu-m voi arunca inima
în abruti z a r e
creindu-ți arme noi
de persistențe superlative
iar esența dispare
.
.
lumi sarcastice
în dezomenirea lor
momente lucide
și plastice
fulgerând zborul lebedelor
.
.
băltoace de suflete rănite
prin tine
adorabil însuflețite
într-un vin vicios de vină
de-o hărnicie de ALBină
.
.
mi-ești
cel mai languros leac
din sute de mii de veacuri
prin care mi-am căutat
rana finală-n fleacuri
.
.
iubindu-ți doar absența
atât de falsă: încât tot binele
răsare prin simplă ne-ndurare
cu care ți-aș lăsa viața
într-un fulger de sacrificare
.
.
© j.w.waldeck 2008
.
Please do not use
anything of my work!
aceasta este rugăciunea nemaiauzită:
.
luna neagră a nornelor
cărei umbre pe ochi iubitori
se-ating crucificați ca porumbeii păcii
care au închis un legământ pe vecie
cu foc nefericit
ce n-are voie niciodată să fie stins
în adorarea lui de-a fi stârpit
.
fildeș mototolit
pe mătasea albă jurăminte golite-n sângerare
zâmbet strivit al trandafirilor tăiați
mișcare înghețată
într-o mare de gheață respirată
.
baldachinul mării înspumate
unei prințese a vântului
.
baletul florilor de gheață
prenins de cuvinte-ndepărtate
.
cum aș putea – acest ultim strop
de suflet-lumină tremurând
să ți-l beau
și să sper în îndurare?
.
dăruiește-mi zambetu-ți colorat de liliac
jar de vis îndeplinit
răcorit indurabil de-un evantai opiat!
.
toate visele se sting pe pereți înfloriți
din jedera de venus destine cuprinse
căror cupe se deschid unui soare
peste abis
care le știe frumu s e t e a trecătoare
.
linii de forțe magice și-ntunecate
alcătuiesc un mosaic de dimensiune demonică
cruci gratii religie existențială
.
nesfârșit – fără scăpare
ne dorim la genunchi sub țesătura fină
cărei margine de stofă umbrită
ratează-n atingere obraji aprinși
cu un rece NU suav
.
aceasta decurge subtil
este linia cu centrul sacral
giulgiul învăluit
al păinii euharistice consacrate păcatului
în poala sângerândă unui înger căzut
purtându-și încă aureola sfântă
.
astfel inspiră trandafirul de gral
ce deschide toate florile încă-n noapte
.
când tot o fii alinând expresia ta divină
de-a dori neajunsul aspirat
.
inima paradisului Eden înecată
în propriile lacrimi răcite
.
sala de dans azurie – unui suflet de lebeda
care-și răsuflă ultima sa cină obștească
pe jertfa euharistei roșii
a buzelor tale tăcute
.
nici o retragere
este posibilă frumuseții descoperite
care pe platouri goale de ziduri dure
își sacrifică puritatea
dezonorarii oarbe
.
din rană-n rană
din gură-n gură
din floare-n floare
fugărită prin toți spinii
veștejită… pentru scurtețea iubirii
.
© j.w.waldeck 2008
Please do not USE
anything of my work!
I
spi n ă r i l e munților
zac pe cadavre
despuiate-n nisipul dureros înflăcărat
.
UNIFORMA falșilor
și distrugerea fântânilor
.
(surse libere de apă și viață)
.
plutesc pe arsura nestinsă
a râs/plătirii
sorbind din sticle cumpărate
spații etichetate
și derivate limitate
.
îngerul neted
de șiroaiele murdare de lacrimi
își șterge praful morților
din bucle aurii
.
vântul aleargă
prin pustiile
lăsate-n urma turmelor
.
temple albe ca oasele morților
cu ochi despuiați de Dumnezei
umpluți cu scorpioni
.
din tâmplă-n tâmplă
flacon încărcător
al spiritului dobândit
sau stricat prin defecte
.
.
ÎI
aici Zeii vor uita
de sămânța pierdută
care și-a distrus ființa
mai mult decât va naște
din planurile arhitecților
de monocultură
și silință
.
dincolo de mor-minte-le uitate
fiecare strop de vis
dispare-n miriade
.
caracterul dobândit
prin existența materiei
se dizolvă
iar energia oarbă recurge…
.
constelația intră-n mediul dătător
și inspirat
de impulsul sursei imaculate
.
oxigenul inhalat și expirat
ademenește vietatea
energiei veșnice
.
.
de ne realizăm
sorbiți încredințați
sau demni de proprie viață
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work
– incandescența demiurgului –
.
văpăi de mări din suflete fluide
.
.
.
nici un corp
din nici o parte
redă totalitatea
direcțiilor
și adevărul
totputernic
.
.
extins din prima clipă
de decădere
transformat
din prima creație
de pură plăcere…
.
.
în același timp
la locuri diferite
existențe doar
prin ancora materiei
dezvăluite
.
.
.
potențiale complementare
.
din stadiul ulterior de raze
.
.
.
te poți rupe din firea altora
știindu-te din aceași sursă?
.
.
ce nu va fi niciodată
nici n-a fost (cu rost)…
.
.
.
trăim
într-o enormă moarte trecută
.
.
și credem în revenire
în stadii superficiale
de persistență
.
.
.
ochiul adânc
al îngerului veșnic
nu va lăsa omului
decât orbirea
.
.
.
niște relicte fosile
în texturile cosmologiei
.
.
în focusul evoluției
dibuindu-și granițe
într-un clocot fără sens
.
.
dornic să-și spele energiile
necurmate și nelimitate
.
.
.
– incandescența demiurgului! –
.
.
minte strălucitoare
din prima minciună creată
.
.
într-o esența chinuită
de propria-i prezentă
.
.
.
și chipul similar întruchipat
s-a desprins oglindat
.
.
.
TOTUL
precurgea în ăst lăuntru
recurs din propria devoțiune
.
.
spre necunoscutul adorat…
.
.
unde fiecare
se de:termină
de singur
sau fiind însușit –
.
DEVINE
.
.
.
prin eternitatea nesfârșită
fiecare nou stadiu
are nevoie de puncte de vedere
și de surse de plecare
.
.
.
nu patru elemente magice
într-un unghi complet
.
.
nelimitate-s elementele cursive
din fiecare perspectivă
.
.
nu contează direcția
sensul
drumul
simbolica înmatriculată
de stereotipuri
.
.
cu vântul
.
.
în sensul tuturor surselor
.
.
limbă universală
a ideii originale
.
.
…poți continua la nesfârșit
cu numai un singur adevăr liber
dintr-o singură privire
proprie
.
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work
eşti vie în suflul tău clătit
dar respirarea grea
apasă nucleul
de stea într-un univers (d)răcit…
.
tot ce există se destramă
sortit a se reîntoarce
în marea neagră
cu un singur glas
lipsit de (re)nume
.
un val năpustit pe celălalt
în violentă declanşare
.
ce îngrijeşti
creşte-n continuare
în vid placeboul fals
nu prinde respirare
.
creindu-şi prin nefiinţă
propriul iad
cu sine însuşi închis
în ura veşnicului abis
.
adunarea furată
se destramă
o viaţă dizolvată
întru-n gol cu ramă
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
droaia de paduchi
cu mângâieli de muci
pentru toamnă şi blugi
frunze bube şi buze
.
dorind pe alţii singurei
păstrând ceva-n comun
de propriu surghiun
.
acest stadiu avansat
ferice fără aşteptări
aduce răspunsuri şi menire
cosmică-n substrat
.
universul s-a declanşat
în cicle distrugătoare
iar moartea aţâţă
bariera naturală
pentru specii inapte
de viziuni nemuritoare
.
iubesc lucuiul rece
pe peronuri plumburii
după ploi cu ochi de peşte
cu îndrăgostiţi speriaţi
fugind împreună
sub trăsnete
.
iubesc această nelume
de iaduri eterne
şi păcate hazlii
.
singure surse
de-a supravieţui
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
nicicând nu-ţi voi spune
că-ţi port sufletul la gât
de mure
sortite-n raze parfumate
.
nicicând te rog pe nume
.
.
sorbi din clepsidra sângerata
visele mele
retrăite de fantome
.
.
doresc să uit
frumu s e t e a
de care suferă lumea
.
scobind în răni
mai adânci decât iadul
inventat
de-un d:zeu nebun
.
.
universul încins nesfârşit
revoltă prin stele muribunde
.
lumini divine
căutând veşnic
o astfel de privire
de nemurire
.
.
NIMIC umplut de fericire
(neştiută de con=stiinţe)
mereu în devenire inocentă
.
dar fără întâmplări mortale
vis embrionic în floare
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
razele unei flori de soare
seminţe negre cu gene coapte
plaiuri înflăcărate
cuvintele doar şoapte
.
sâmburi launtre
CE PRIND VIAŢĂ
(universe împreunate)
.
lămpi urbane însingurate
zâne mici luminate
.
inimi descojite de plăceri
palpitând prin tăceri
.
coji veştejite de frunze
se-ncolăcesc cu aripi de zmeu
într-un somn de umbre
.
siri crispate de vârcolaci
tremură-n singurătăţi ude
însetate
de atingeri visate
.
şi niciodată va fi străin
ce m-atinge cu aripi de brumă
.
trecătoare între copaci
cupindu-mi faţa
şi răsfirând
sufletul înveşmântat în lilieci
.
fiecare la c r i m ă
înveleşte un vis pierdut
într-o veşnicie de gând
.
şi-n marea singurătăţii eterne
două fantome firave se ating
înecându-se-n zâmbete
de stele
.
.
A© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
neXul infinitului 