din pete pețite, negre
din plete plecate-n tăcere
răsfoite demult
unele cuvinte
acoperite de durere
și-au schimbat
semnificația
li s-a întretăiat respirația
ca dintr-o fereastră de sticlă
într-o biserică neagră de cult
unde privirea fetei
mereu tăcută
era absorbită
de-un soare alb, dar mut
noroc că cerul pictat azuriu
nu era suferind și viu
și când te vei arunca din turnuri
în vârfuri sfinte într-o zi albastră
cu aripile rupte de plăcere
dar pline cu jarul
petalelor de toamnă
dintr-o cerneală fără vedere
vei intra cu razele
prin fereastră
© j.w.waldeck 2010