din senin

pot spune că-s dus cu sorcova
fără nişte şcolăriţe
pe lăbuţe-n faţa mea
. 
n-am trăit pe mulţumite
şi-m lipseşte tot ceva…
. 
leneveală de vise deşarte
parcă-n clipuri anemice
dispar şi-apar rapide…
. 
nişte sentimente abordate
nici n-au timp să renască
. 
valea fără urmă
răscoleşte-o ceaţă dementă
. 
dezbinare neuronală
apare-n ardere lumina
depărtată-n somnolenţă
. 
un cor prelung sună-n
gândul aburit de turme
. 
de zvonuri în turbulenţa
sfârtecata de umbre
. 
prost sau deştept
hai la horă sub luna-n ceaţă
s-o săruţi c-un somn de gheaţă
. 
căci de frica lor băgată-i
moartea zeilor în piept…
. 
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

în bezna camerei

Româna ruginită
ofileşte
în faţa peisajelor
clandestine
de suflet nemărginit
 .
am subt limba nordică
cu lapte alb
drag îndulcit
 .
omuşorul pe geamul ovulat
la perete pare-un cui
dat afară-n rugină
într-un rotund de cer
 .
suge Înfloriturile
trecutului
din tapete veştejite
de bunică…
 .
scări sfredelite parcă-n
fire de păianjen
iar peretele cosit
deschide nişte sprâncene
de-o privire
de orizont azuriu
 .
eşarfa omuleţului
atârnă spre cuptor
albă şi-nnodată
de căţărarea micuţă
 .
gâtul cela negru de cenuşă
se-ntinde ca o lebădă neagră
care şi-a uitat inima
în flăcările lunii
 .
iar mâinile
micilor femele fluturaşe
ies din flori pătate
de timpuri tapeţate
ca duhuri albe
din pahare goale
 .
când vinuri însângerau
buze triste
pe canapele înfocate
 .
firea devenea cearceafuri
purpurii
în încrustările palide
de odihnă făr de tihnă
 .
picioarele scaunelor
par cOase
înfipte-n misterele covoarelor
cu pleoape desfăcute
de morţi
 .
dulăpioare pline
de lucruri scumpe
rânjesc deschise
cu ochi de lacăte
.
pentru că cheile
sunt pierdute
 .
unde sensul evident
devine ornament…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

zâmbet

din covrigul lunii
n-am muşcat
decât vârful inmierat
pe când alţii şi-au zgâriat
sentimente pe ziduri lăuntrice
sub înpieliţări ascunse
.
am călcat pe flori
udate cu grijă
mângâind buruienile pe câmpuri
şi toată dragostea de maci
am pierdut-o
fără remuşcări
în jaruri făr de frig
  .
n-am ce pierde
şi nimic rămâne
de păstrat cu grijă
ce ofileşte-n timp
 .
visez şi mă trezesc
ca un curcubeu
care moare prin soare…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

viitorul morţii

eşti vie în suflul tău clătit
dar respirarea grea
apasă nucleul
de stea într-un univers (d)răcit…
  .
tot ce există se destramă
sortit a se reîntoarce
în marea neagră
cu un singur glas
lipsit de (re)nume
.
un val năpustit pe celălalt
în violentă declanşare
.
ce îngrijeşti
creşte-n continuare
în vid placeboul fals
nu prinde respirare
.
creindu-şi prin nefiinţă
propriul iad
cu sine însuşi închis
în ura veşnicului abis
.
adunarea furată
se destramă
o viaţă dizolvată
întru-n gol cu ramă
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

de ce plâng îngerii

droaia de paduchi
cu mângâieli de muci
pentru toamnă şi blugi
frunze bube şi buze
.
dorind pe alţii singurei
păstrând ceva-n comun
de propriu surghiun
.
acest stadiu avansat
ferice fără aşteptări
aduce răspunsuri şi menire
cosmică-n substrat
  .
universul s-a declanşat
în cicle distrugătoare
iar moartea aţâţă
bariera naturală
pentru specii inapte
de viziuni nemuritoare
.
iubesc lucuiul rece
pe peronuri plumburii
după ploi cu ochi de peşte
cu îndrăgostiţi speriaţi
fugind împreună
sub trăsnete
.
iubesc această nelume
de iaduri eterne
şi păcate hazlii
 .
singure surse
de-a supravieţui
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

simţ nesimţit

nicicând nu-ţi voi spune
că-ţi port sufletul la gât
de mure
sortite-n raze parfumate
  .
nicicând te rog pe nume
  .
  .
sorbi din clepsidra sângerata
visele mele
retrăite de fantome
.
  .
doresc să uit
frumu s e t e a
de care suferă lumea
.
scobind în răni
mai adânci decât iadul
inventat
de-un d:zeu nebun
.
  .
universul încins nesfârşit
revoltă prin stele muribunde
  .
lumini divine
căutând veşnic
o astfel de privire
de nemurire
.
  .
NIMIC umplut de fericire
(neştiută de con=stiinţe)
mereu în devenire inocentă
.
dar fără întâmplări mortale
vis embrionic în floare

© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

răsărit alb

pe sarmisoare
se clătinau
vrăbiuţele-n ninsoare
şi ciripeau:
  .
fiecare se-nalţă
fiecare se coboară
şi-ntr-un colţ întunecat
tace singur îngheţat
  .
doar în ochii mici şi negri
soarele deschide
fereastra unde îngerii
aduc zburătorului lumină
  .
pe un curcubeu ferice
cu aripi albe de nea
se-ntoarce-n marea de vise
gând egal cu sursa
  .
valurile se rostogolesc
marea se-ntinde
lucruri libere plutesc
prinse-n similari crescânde
  .
totul curăţă-n apogeu
scufundat în veşnicie
scop ieşit din Eu-l său
risipit cu dărnicie…
  .
şi-n mulţumirea toată
(ne)totul devine roată
fericire ne-ntrerupta
nesimţită-n altă urmă

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work!

tragedie unică

n-am putut să-i spun
că întunericul rece simţit
e o desfiinţare violentă
şi dorul după noapte
dezlegare permanentă…

identitate unică
simţită cu fiecare lucru
ca o pană luată-n vânt
săltăreaţă şi isteaţă dar lipsită
fără propriu gând

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work!

deviaţie (neantul poetului)

nu mă pot exprima corect
nu mă pot imprima în defect
nu mă pot privi şiret
nu mă pot calcula pt. efect

am lăsat limba
pentru gândire
am lăsat gândirea
pentru suflet

nu mă pot controla permanent
nu mă pot pretinde instrument
nu mă pot decide dependent
nu mă pot dovedii imanent

am lăsat limba
pentru gândire
am lăsat gândirea
pentru suflet

undă vibraţie sig n a t u r a
surdă inspiraţie
într-o veşnică creaţie

să termin unde se termină
să încep fără să pierd
să fiu fără să ştiu
să ştiu fără să (nu) fiu
.
(c) j.w.waldeck

Please do not USE
anything of my work!