matricea desparțirii veșnice

ERAM…
dornic după realitate
prin care stafii învăluite-n timp negurat
pipăiau statui și formidabila atmosferă
de sferă ejaculată pe negândite
NU ERA
decât un zaț de imaginație
  .
se vor actualizate –
dar sunt mai îndepărtate
– mai distortionate
de orice acțiune decompusa-n clocotul
fotonilor
dansând prin guri deschise ca niște eclipse
articulate doar prin vise
  .
e glasul materiei!
  .
viața și moartea sunt doctrină
unde totul constrâns se dezbină
și-un singur lucru după eoane mintale
un rai!
ca nici o lume cunoscută
răsare cu alt grai
  .
și-nțeleg că nimeni nu percepe asamblat nimic
simțind fiecare legătură
cu ochii închiși
  .
doar interior și exterior
uniți prin minte
într-o traducere infirmă
.
.
© j.w.waldeck 2008

încolțită de spini

negura străbunilor
furtuna ecourilor
timpuriu… un sicriu sângeriu
sub casa bunicii omorâte
zace

de tâlhari rasiști bătută
prin camera stătută
cu mobilă veche umflată
cineva gemea
amintiri grele de nea

oglinde Austriece
arătau cum obloanele fluturau
iar perdelele dezveleau
contura
unei femei bătrâne

nimeni n-a dormit
în aste cusute line
covoarele grele
parcă mugeau
în piele

tabloul cu înger călăuzitor
– parcă s-ar prăpădi pereții –
îngenunchiază
vise pe piept
furate de suflul vietății

ardea într-o lumină
necruțătoare
și-n afară de noi
blestemul va asmuți-ntoate
flăcări șușotind război

trage vântul din pod
șuieră-n fântâni blestemate
de roate însângerate
încărcate
cu mațe nesăturate

nefiind rădăcina noastră
vorbind o limbă josnică
nori străbune s-adună
din bogăția unei lumi
acoperită cu ploșnițe

obstacolă-n nedrept
o casă măreață și lungă de chin
cu peri vișini și struguri
neatinse decât de duhuri
încolțită de spini

© j.w.waldeck 2008

nimeni nu doreste sa aminteasca alungarea etnica a Germanilor  din Romania,
de sechestrarile si amenintarea permanenta timp de 45 de ani cu motiv de ura de rasa
si de furt de proprietate. Astazi fosta garda si copii lor vand pamant strain si se lefaiesc
in case ocupate in era dictaturii.
Dar pentru o natie alungata vor inunda zece natii mai
straine si primitive spatiul „eliberat” si va veti trezi,
nu numai cu istoria falsificata, ci cu copii obligati sa-si paraseasca tara in mijlocul multor altora,
care nu vor tine cont nici de traditii, nici de istoria unei Transilvanii dominate de o influenta
inventata, privind orasele si arhitectura preluata de ocupatori.
Asta am mai scris-o in 1992…

Daca mai vin cativa sa ma ameninte, nu se schimba nimic din ce-i cunoscut
oriunde pe lume, numai din actele faptasilor se sterg urmele.
Mie nu mi-e frica de o haita de lasi care n-au priceput ca sunt rebut uman
intr-o lume in care natia nu mai conteaza ci numai forta proprie de creativitate
si o inima pentru diversitatea lumii libere!

negură

neg ura
. 
unei divinităţi
unde minciuna
se iubeşte singură
. 
fabrici celulare
despică podoabele
proprilor rădăcini
. 
blegie conectatata
de fese încurajate
. 
sub paltonul lumii
înfigeţi arborele negru
de exterminare umană
. 
stafii zbârcite
înmulţindu-se-n deşerturi
de cărnuri
şi rechizite
. 
realitatea gazată
prin conserve chimice –
reduce din viaţă
inconştienţii de piaţă
.
însingurare sfântă
a z=eului promiţător
. 
prin spaimă în/sfârşit
laCRIME sparte-n
noi oferte de osândă…
.
cum Dumnezeu singur
nu poate fi Dumnezeu
. 
omul izolat
decade-n substrat
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

viitorul morţii

eşti vie în suflul tău clătit
dar respirarea grea
apasă nucleul
de stea într-un univers (d)răcit…
  .
tot ce există se destramă
sortit a se reîntoarce
în marea neagră
cu un singur glas
lipsit de (re)nume
.
un val năpustit pe celălalt
în violentă declanşare
.
ce îngrijeşti
creşte-n continuare
în vid placeboul fals
nu prinde respirare
.
creindu-şi prin nefiinţă
propriul iad
cu sine însuşi închis
în ura veşnicului abis
.
adunarea furată
se destramă
o viaţă dizolvată
întru-n gol cu ramă
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!