blândețe gonită-n fumuri trecute
prin guri deșarte
scrumiere abătute
.
nu străbate zorile
unor amintiri murdare
singura noapte dintr-o mie
descojită-n promisiuni necoapte
.
de mi-ai dărui miezul
celei nopți de lacrimi înstelată
să găsesc plăcere-n semne
de întrebare
pe sâni revoltați
.
ți-aș dărui săruturi
ploinde lin
peste veșnicul tău chin senin
.
…când nici o bătaie
a inimii păgâne adoarme visul
postmortal de sfântă
rămâi în minte deschisă ca o floare
atrasă de lumină
.
.
© j.w.waldeck 2008
torturat într-o coajă pamânteana
m-am uitat de frumuseţe
văzându-i morţii albi sub fustă
.
sclavi orbiţi uitând de libertate
sângerau sub farmece amăgiţi
să le muşte inima dintr-un piept
.
deschis
.
.
cuvintele tale:
că nimic ne desparte
(dacă dorinţa ne vrea aripile mânjite)
este coada fericirii prinse!
.
văzându-ne-n cealaltă fiinţă
compleţi
.
şi nu voi scăpa din mână
acel vis ciudat
descojit din suflet de lână
.
îndoite după păcat:
flori îngheţate pe mormânt
piele de brumă şi descânt
lumina te-a dezlegat!
.
.
nu fi tristă dorind
(să sufăr mai puţin greu!)
.
nu ne aflăm într-o lume dreaptă…
cu mult mai buni suportând
decât lumea lui Dumnezeu
.
oriunde vei săruta un rău fericit
niciodată va fi apa înviorată
din prima rană nepătată
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
nicicând nu-ţi voi spune
că-ţi port sufletul la gât
de mure
sortite-n raze parfumate
.
nicicând te rog pe nume
.
.
sorbi din clepsidra sângerata
visele mele
retrăite de fantome
.
.
doresc să uit
frumu s e t e a
de care suferă lumea
.
scobind în răni
mai adânci decât iadul
inventat
de-un d:zeu nebun
.
.
universul încins nesfârşit
revoltă prin stele muribunde
.
lumini divine
căutând veşnic
o astfel de privire
de nemurire
.
.
NIMIC umplut de fericire
(neştiută de con=stiinţe)
mereu în devenire inocentă
.
dar fără întâmplări mortale
vis embrionic în floare
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
înţeleg dorinţa femeii…
luna colonizată
îşi pierde farmecul
în siguranţe aşteptări
şi-n-preunări
virgina de fier închide
corpul ÎNCUIAT
să-ţi găurească fiinţa
cu reproş u r i şi vine
după munci copii
şi copii de viaţă
visurile atinse se mint
şi se-mbrăca
în straie sfinţite şi aurite
atâta înţelegere cruceata
minciunile înfloriturilor de gheaţă
sunt luate drept viaţă
corpuri tinere fericite
extaz apogeu şi o veşnicie
legată de-o frică fără ieşire
fixaţi SINGURI
pe lucruri frumoase
morman subversiv
sub măşti genetic visate
în timp ce bărbaţii
săturaţi de corp
savurează-n gând plăceri ascunse
dăruind nevestei flori…
cu capetele tăiate zâmbind:
inimi rupte
căutând LEGĂTURĂ
posesiei fără libertate-n simţ
© j.w.waldeck 2009
Please do not USE
anything of my work
neXul infinitului 