blândețe gonită-n fumuri trecute
prin guri deșarte
scrumiere abătute
.
nu străbate zorile
unor amintiri murdare
singura noapte dintr-o mie
descojită-n promisiuni necoapte
.
de mi-ai dărui miezul
celei nopți de lacrimi înstelată
să găsesc plăcere-n semne
de întrebare
pe sâni revoltați
.
ți-aș dărui săruturi
ploinde lin
peste veșnicul tău chin senin
.
…când nici o bătaie
a inimii păgâne adoarme visul
postmortal de sfântă
rămâi în minte deschisă ca o floare
atrasă de lumină
.
.
© j.w.waldeck 2008
luna oglindă-n
razele soarelui
singur de ea văzută-n
adânc străfund
nu se vor atinge nicicând
iar lumea nu vede
cele raze
plângând
care străbat orice distanță
prin curată speranță
care ating cu durerea lor caldă
acea piele dulce-dalbă
iubita celor neiubiti de fel
în nopți grele
simțind acel chem
de dragoste-n vene
cu ochii ridicați
spre ființa îndepărtată
nicicând
mai apropiată
© j.w.waldeck 2008
Please do not USE
anything of my work!
vina mea sunt venele tale
de sânge trandafiriu
marmorate sub gâtul tău moale
.
te doresc goală
lăsând lumea pe veci
neispăvită și mortală
.
flăcările curg prin mine
și fiecare strop de dragoste
zâmbește prin întreaga fire
.
îți iubesc ochii pierduți
ca niște stele rătăcite-n van
sfârșite într-un vis plăcut
.
dizolvat în roua-ți de lună
plângându-și razele înfiorate
peste vise e v a porate
.
dintr-un miez copt de gură
să-mi dezvălui chipul tău
să te preling într-o lagună
.
din care marea spumegă mereu
și valurile împreunate liniștesc
chemarea adâncă de Proteu
.
.
© j.w.waldeck 2008
.
Please do not USE
anything of my work!
aceasta este rugăciunea nemaiauzită:
.
luna neagră a nornelor
cărei umbre pe ochi iubitori
se-ating crucificați ca porumbeii păcii
care au închis un legământ pe vecie
cu foc nefericit
ce n-are voie niciodată să fie stins
în adorarea lui de-a fi stârpit
.
fildeș mototolit
pe mătasea albă jurăminte golite-n sângerare
zâmbet strivit al trandafirilor tăiați
mișcare înghețată
într-o mare de gheață respirată
.
baldachinul mării înspumate
unei prințese a vântului
.
baletul florilor de gheață
prenins de cuvinte-ndepărtate
.
cum aș putea – acest ultim strop
de suflet-lumină tremurând
să ți-l beau
și să sper în îndurare?
.
dăruiește-mi zambetu-ți colorat de liliac
jar de vis îndeplinit
răcorit indurabil de-un evantai opiat!
.
toate visele se sting pe pereți înfloriți
din jedera de venus destine cuprinse
căror cupe se deschid unui soare
peste abis
care le știe frumu s e t e a trecătoare
.
linii de forțe magice și-ntunecate
alcătuiesc un mosaic de dimensiune demonică
cruci gratii religie existențială
.
nesfârșit – fără scăpare
ne dorim la genunchi sub țesătura fină
cărei margine de stofă umbrită
ratează-n atingere obraji aprinși
cu un rece NU suav
.
aceasta decurge subtil
este linia cu centrul sacral
giulgiul învăluit
al păinii euharistice consacrate păcatului
în poala sângerândă unui înger căzut
purtându-și încă aureola sfântă
.
astfel inspiră trandafirul de gral
ce deschide toate florile încă-n noapte
.
când tot o fii alinând expresia ta divină
de-a dori neajunsul aspirat
.
inima paradisului Eden înecată
în propriile lacrimi răcite
.
sala de dans azurie – unui suflet de lebeda
care-și răsuflă ultima sa cină obștească
pe jertfa euharistei roșii
a buzelor tale tăcute
.
nici o retragere
este posibilă frumuseții descoperite
care pe platouri goale de ziduri dure
își sacrifică puritatea
dezonorarii oarbe
.
din rană-n rană
din gură-n gură
din floare-n floare
fugărită prin toți spinii
veștejită… pentru scurtețea iubirii
.
© j.w.waldeck 2008
Please do not USE
anything of my work!
prefăcută-n maica domniță
odihnandu-și frumu s e t e a
pestriță
..
cel iubit o cunoaște prea amănunțit
.
iar cel fugărit se-neacă-n sânge
.
.
scoica mării
cu vuietul adânc
de spumă albă
avântă albatroșii
spre bolta ‘naltă
visând de țărmuri
dispărute-n vânt
.
.
s-au rasto g o l i t
ne-nduplecate valuri
peste iDealuri…
.
.
subțiată la mijloc
scoica-și ține perla-n bot
.
clipe
neatârnate de pământ
cantec de leagăn de vânt
.
în somnul lor pentru iubita fată
smulsă poate de-un amărât măgar
cu-n suflet din pahar
sau culeasă de vre-un spirit daruitor
copleșind-o cu-n surâs din nori
.
.
sub clipociri adance
invizibilă când plânge
se-ngropa de vie-n umbră
suferind de-o viață lungă
.
© j.w.waldeck 2009
.
please do not USE
anything of my work
torturat într-o coajă pamânteana
m-am uitat de frumuseţe
văzându-i morţii albi sub fustă
.
sclavi orbiţi uitând de libertate
sângerau sub farmece amăgiţi
să le muşte inima dintr-un piept
.
deschis
.
.
cuvintele tale:
că nimic ne desparte
(dacă dorinţa ne vrea aripile mânjite)
este coada fericirii prinse!
.
văzându-ne-n cealaltă fiinţă
compleţi
.
şi nu voi scăpa din mână
acel vis ciudat
descojit din suflet de lână
.
îndoite după păcat:
flori îngheţate pe mormânt
piele de brumă şi descânt
lumina te-a dezlegat!
.
.
nu fi tristă dorind
(să sufăr mai puţin greu!)
.
nu ne aflăm într-o lume dreaptă…
cu mult mai buni suportând
decât lumea lui Dumnezeu
.
oriunde vei săruta un rău fericit
niciodată va fi apa înviorată
din prima rană nepătată
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
fără întindere
doar prin iubire
fără libertate
fără ieşire
.
tot ce crezi
nu trăieşte
decât fără respir
în cuvinte de martir
.
în loc de orizont
în loc de un loc
înlocuit de braţe
neclintite de fier
.
strânge-mă!
minţile să-mi pierd
iubeşte-mă!
până-mi storci inima
.
doar prin iubire
fără libertate
doar retrăire
fără respiraţie
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
nicicând nu-ţi voi spune
că-ţi port sufletul la gât
de mure
sortite-n raze parfumate
.
nicicând te rog pe nume
.
.
sorbi din clepsidra sângerata
visele mele
retrăite de fantome
.
.
doresc să uit
frumu s e t e a
de care suferă lumea
.
scobind în răni
mai adânci decât iadul
inventat
de-un d:zeu nebun
.
.
universul încins nesfârşit
revoltă prin stele muribunde
.
lumini divine
căutând veşnic
o astfel de privire
de nemurire
.
.
NIMIC umplut de fericire
(neştiută de con=stiinţe)
mereu în devenire inocentă
.
dar fără întâmplări mortale
vis embrionic în floare
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
vezi musca violată de un parfum
încordându-i simţul
şi bizzzzar!
mai bine moare-n carne
decât nevătămată
de plăceri în cerul clar
biotop biologic
încrezut în libertăţi şi siguranţă
definite premergător
de un creier simbiotic
se oboseşte-n ultima variantă
singura dragoste
şi fiecare dată
acelaşi reflex uman
de împlinire
aceaşi răsplată…
momentul zero
infinituri fractale
secunde-n era ficţională
lumina ce răsare
zbor cădere zbor!
© j.w.waldeck 2009
Please do not USE
anything of my work!
neXul infinitului 