la revedere (sau prima moarte)

torturat într-o coajă pamânteana
m-am uitat de frumuseţe
văzându-i morţii albi sub fustă
.
sclavi orbiţi uitând de libertate
sângerau sub farmece amăgiţi
să le muşte inima dintr-un piept
 .
deschis
.
  .
cuvintele tale:
că nimic ne desparte
(dacă dorinţa ne vrea aripile mânjite)
este coada fericirii prinse!
.
văzându-ne-n cealaltă fiinţă
compleţi
  .
şi nu voi scăpa din mână
acel vis ciudat
descojit din suflet de lână
 .
îndoite după păcat:
flori îngheţate pe mormânt
piele de brumă şi descânt
lumina te-a dezlegat!
.
 .
nu fi tristă dorind
(să sufăr mai puţin greu!)
 .
nu ne aflăm într-o lume dreaptă…
cu mult mai buni suportând
decât lumea lui Dumnezeu
  .
oriunde vei săruta un rău fericit
niciodată va fi apa înviorată
din prima rană nepătată
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

simţ nesimţit

nicicând nu-ţi voi spune
că-ţi port sufletul la gât
de mure
sortite-n raze parfumate
  .
nicicând te rog pe nume
  .
  .
sorbi din clepsidra sângerata
visele mele
retrăite de fantome
.
  .
doresc să uit
frumu s e t e a
de care suferă lumea
.
scobind în răni
mai adânci decât iadul
inventat
de-un d:zeu nebun
.
  .
universul încins nesfârşit
revoltă prin stele muribunde
  .
lumini divine
căutând veşnic
o astfel de privire
de nemurire
.
  .
NIMIC umplut de fericire
(neştiută de con=stiinţe)
mereu în devenire inocentă
.
dar fără întâmplări mortale
vis embrionic în floare

© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

Luceferi

razele unei flori de soare
seminţe negre cu gene coapte
plaiuri înflăcărate
cuvintele doar şoapte
  .
sâmburi launtre
CE PRIND VIAŢĂ
(universe împreunate)
  .
lămpi urbane însingurate
zâne mici luminate
.
inimi descojite de plăceri
palpitând prin tăceri
.
coji veştejite de frunze
se-ncolăcesc cu aripi de zmeu
într-un somn de umbre
  .
siri crispate de vârcolaci
tremură-n singurătăţi ude
însetate
de atingeri visate
.
şi niciodată va fi străin
ce m-atinge cu aripi de brumă
  .
trecătoare între copaci
cupindu-mi faţa
şi răsfirând
sufletul înveşmântat în lilieci
  .
fiecare la c r i m ă
înveleşte un vis pierdut
într-o veşnicie de gând
.
şi-n marea singurătăţii eterne
două fantome firave se ating
înecându-se-n zâmbete
de stele
  .
  .
A© j.w.waldeck 2009
  .
Please do not USE
anything of my work!

mărul de aur

zâmbetul interior este suflul vieţii
sărutul drăgălaş ale unei fecioare
mărul de aur pentru vise necurmate
bucuria iedului săltat peste flori călcate
picătură de rouă în ochii trandafirilor
pentru-o nouă zi cu soare
nectar din belşugul inimii
respiraţia universului nesfârşit

© j.w.waldeck 2009

do not USE
anything of my work