tablou vechi
ngreunat cu mărgele
retras încetişor
după perdele
.
umbrit de timp şi supt
de frumuseţe ascunsă
vaccinat cu întuneric
de-o taină profundă
.
în vechea sa privire
oftare neclintită
tabloul aminteşte doar
ce niciodată respiră
.
rămâne veşnic dornic
o minte smintită
în propria-i rană
cu drag se ciuguleşte
.
inima spartă
nu mai cugetă de soartă
nu se răsteşte
la dumnezeul mut
din cer
.
fără bucurie
în victoria ei nemoartă
de aţi rămâne
pe veci prizonier
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
razele unei flori de soare
seminţe negre cu gene coapte
plaiuri înflăcărate
cuvintele doar şoapte
.
sâmburi launtre
CE PRIND VIAŢĂ
(universe împreunate)
.
lămpi urbane însingurate
zâne mici luminate
.
inimi descojite de plăceri
palpitând prin tăceri
.
coji veştejite de frunze
se-ncolăcesc cu aripi de zmeu
într-un somn de umbre
.
siri crispate de vârcolaci
tremură-n singurătăţi ude
însetate
de atingeri visate
.
şi niciodată va fi străin
ce m-atinge cu aripi de brumă
.
trecătoare între copaci
cupindu-mi faţa
şi răsfirând
sufletul înveşmântat în lilieci
.
fiecare la c r i m ă
înveleşte un vis pierdut
într-o veşnicie de gând
.
şi-n marea singurătăţii eterne
două fantome firave se ating
înecându-se-n zâmbete
de stele
.
.
A© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!