tot ce iubesc se destramă
fără părere de rău
.
nimic adevărat
doar timp materializat în hău
.
ce doresc se dezbină
și nu pot uita nici un bob
o lacrimă senină
ravarsata pe un ciob
.
tot ce cuprind mă taie
și trebuie călcat în uitare
.
fără univers propriu
oricâte st r a i e
sunt cadavre goale
.
tot ce văd este un colț de pădure
vocea copacilor legănați
inimi de toamnă cu buze de mure
.
sânge al fericirii
țâșnit cu nesaț
.
supernove articulate
redau nesfârșirii
lumi demult uitate
.
.
© j.w.waldeck 2008
în cuvintele mele
se ascund hăuri
ecouri însângerate
de suflete captivate
cuprinse pe veci
negre găuri
.
.
iubesc aceste sugative
blânde pe față
ce trag
din măduva artiștilor adevărați
iubesc ca un vultur –
din soare o pată
.
.
și extrag
din nucleul frecventat
aura ascunsă-n
rolul deghizat
lăsându-vă cu voi
singuri pe viață
.
.
© j.w.waldeck 2009
Please do not USE
anything of my work
anything of my work