viruși ai adevărului

(bișnițarii stimei de sine pentru cei fără de valoare)

.

valoarea sursei necunoscute –
nicicând prelinse într-o singură rază
doar dătătoare celor încrezuți și credincioși
într-o singură fațetă
orbi pentru soarele tuturor

oglindiți în valuri canonice
cu frumuseți învelite de descoperiri
prin scurtă vedere curățați
de orice abundență eternă
corupți prin pro…misiunea răsplătirii

dincolo virginele așteaptă
și nefaptele celor lași
în sisteme de despărțire
vor admite tot ce-a fost interzis
pe pământ ca veșnic păcat
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

 

 

paradisul grădinarilor

Drăguți! golumbii ăștia căcăcioși,
albesc biserici în numele lui TRISTos,
De țin ghiolbanii-n frâne desfrânate,
De proprile păcate îngropate.

Albește duhul sfânt putrezeala
De pe gălbenușuri aurii,
Ca țâțele curvei babilonice, niște gulii
Umflate cu șandramaua.

De șobolani roșii sprijinit,
Obligați să creadă ce-n neștiință s-a clădit,
Mintea îndoctrinată de balamucuri negre
Și sfinții muți de dulce miere.

Căci bun o duc trădătorii prin veacuri,
Că mâța tot în patru labe cad,
Mârâind pe lângâ mese pline,
fără a întreba de unde vine.

Bă popă, cu Dumnezeu la gușă!
De treci islazu – trăsnetul să te conducă!
Ți-au lins mâinile nemuncite
Și te-au hrănit cu merinde.

De vezi cloanțele la colțuri
Dând din boabe pentru vrăjuri;
Nu ești mai bun cu nici o iotă,
Fire-ai al dracului de popă!

Prin zeu neom: leu de pomană,
Devii gura adevărului:
Instructor în garda națională
Pentru mântuirea râului.
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

în sfârșit nesfârșit

viața sub pretextul e v o l uției

din simțământ

o credință penetrantă

se dibuie la capătul discuției

nicicând prelinsă

ca legată f_r a z ă

când drumul bătut de multe pi_c i o a r e

își uită generațiile și strămoșii

dar le cântă dogma națională

.

nici un nume mai doare

dup-o mare prelinsa de emoții…

.

vicii împletite-n materia primă

scot la iveală ființa adevărată

dezlegată de limita colectivă

și stelele mor

și devin lumină

degenerează mintea-n chin

.

în golul străfund

de avarie meschină:

o gaură neagră

dezmințită-n deplin

unde gândul bun e visul creator

și ființa respirare adâncă

voința unui act formator

spirit veșnic

și undă chemândă

.

în sfârșit o ceață albă

structură și frecvență

din coconul cărnos se-nalță

prin ființa-i imanentă

.

© j.w.waldeck 24.01.2009

Please do not USE
anything of my work!

nicicând blând

langosii din piața 700
au devenit subțiri și arși
mi-a povestit mama
.
.
știu cum alergam din clase
în pauze pentru langoși calzi
între palme-n iarnă
.
.
nu citeam Vlahuță
și alți popândăi politici
să-mi stric timpul tânăr cu-nflorituri
decăzute din prima clipă
.
.
predam referate despre cărți necerute
iar mutra profesoarei se acri
și părăseam clasa să fac pipi
.
.
n-au înțeles cum acest copil
poate fi indiferent
la notele și părerile lor
.
.
citeam din mine
uciderea dumnezeiilor
și-nvătam de la Români
s-o zic fără decor
.
.
preotul catolic
mă măsura-n priviri aspre
de-i zâmbeam metaforic
.
.
nicicând nume noi
pentru piețe și locuri
întrec trei generații
.
.
la fel în școli sub regia
conflictelor vechi
prin răs-plătiri noi
.
.

© j.w.waldeck 2008

Please do not USE
anything of my work!

aici Zeii vor uita

I

spi n ă r i l e munților
zac pe cadavre
despuiate-n nisipul dureros înflăcărat
 .
UNIFORMA falșilor
și distrugerea fântânilor
 .
(surse libere de apă și viață)
. 
plutesc pe arsura nestinsă
a râs/plătirii
sorbind din sticle cumpărate
spații etichetate
și derivate limitate
. 
îngerul neted
de șiroaiele murdare de lacrimi
își șterge praful morților
din bucle aurii
 .
vântul aleargă
prin pustiile
lăsate-n urma turmelor
 .
temple albe ca oasele morților
cu ochi despuiați de Dumnezei
umpluți cu scorpioni
 .
din tâmplă-n tâmplă
flacon încărcător
al spiritului dobândit
sau stricat prin defecte
.
 .
ÎI

aici Zeii vor uita
de sămânța pierdută
care și-a distrus ființa
mai mult decât va naște
din planurile arhitecților
de monocultură
și silință
 .
dincolo de mor-minte-le uitate
fiecare strop de vis
dispare-n miriade
. 
caracterul dobândit
prin existența materiei
se dizolvă
iar energia oarbă recurge…
. 
constelația intră-n mediul dătător
și inspirat
de impulsul sursei imaculate
. 
oxigenul inhalat și expirat
ademenește vietatea
energiei veșnice
. 
. 
de ne realizăm
sorbiți încredințați
sau demni de proprie viață

.

© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

alba neagră

crimele iadului uman:
fără diavol
făr de scop!
. 
frica-n suflet băgată
descoperă mutra adevărată
 .
bunul eliberează
 .
răul te leagă…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

stindarde-n azur

avertizare:
…poezie veche cu temă banală…
.
.
un Dracula infernal
de hotărât
dezleagă tezaurul strâns
gălbenuşul furat
în beciuri negre cuplat
.
.
şuieră servitorii-n
urechile copiiilor
fluieră înălţătorii
imnul ascultării
lipseşte dragostea
când cere marfă
datina Dacilor
tace botezată
.
.
deşertul unei religii străine
stranie doctrină
de suferinţe spre bine
câtă viclenie-n loc
de meşteşug vrednic
lasă cotropită simţul drept
vor otrăvi sau trăda ca pe Ţepeş
domnitorul cel de preţ
.
.
un Ţepeş blestemat dar hotărât
pentru păstori de vile peste noapte
pentru trădători
cu sfinţenia-n poale
sus Ţepeş pune-i: la cer curat!
.
.
© j.w.waldeck 2009
,
Please do not USE
anything of my work

cu ciucuri

cartofii tăvăliţi de singuri
masă zburdalnică de fluturi:
o pită neagră amară
prăjită-n usturoi cu smoală

atunci credeţi vorbelor sfinte
incitaţi de-nmorţiţi vânduţi de regim
vezi cum Dumnezeu se chinuie
când se-nmultesc de/plin

schingiuind – de-ai gândurile tale
de ajungi făr’ de tocmeală
bagă seamă că-n bidonul lor
mişună răutatea ca uriaş nor

norul viu de sângeroşi sugari
năpustit pe fiecare măgar
suge prostia pan’ se stinge
dar nu dispare ci se-ntinde

de zici un adevăr fără dovadă
iese lucrul la iveală
promise după moarte n-au fericire
dar linişteşte o sărăcie

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work