Transilvan până-n pământ

de șoptesc – simt românesc
chiar alungat din pământ părintesc
de șoptesc – mă ridică graiul dulce
de păduri spălat și munte

aici mi-e țărâna până-n capul timpului
jur pe drumul lupului
mai bine mort – dar acasă murit
decât în străinătate jupuit

de șoptesc –  gând românesc
și cântecul codrilor m-atinge
cu aripi pline de-nțeles
la loc inima-mi împinge

și-nțeleg din primul strigăt de cocoș
graiul firav al pomilori copți
păsările mă știu pe nume
și pământul miroase a pâine

de șoptesc – devin românesc
și uit până și că-mbătrânesc
– mai dă cu vioara Ionele
și cu vinul la măsele!

de șoptesc – cânt românesc
dupâ fete mă opresc
fluier pân’ se sperie vântu’
și de drag sporesc cu cântu’
.
.

j.w.waldeck 2008
.
Please do not USE
anything of my work!

crăiasa celor iubitori

luna oglindă-n
razele soarelui
singur de ea văzută-n
adânc străfund

nu se vor atinge nicicând
iar lumea nu vede
cele raze
plângând

care străbat orice distanță
prin curată speranță
care ating cu durerea lor caldă
acea piele dulce-dalbă

iubita celor neiubiti de fel
în nopți grele
simțind acel chem
de dragoste-n vene

cu ochii ridicați
spre ființa îndepărtată
nicicând
mai apropiată

© j.w.waldeck 2008
Please do not USE
anything of my work!

scumpă România

floricică de mac de câmpie
roșie e-ntreaga iubire
foaie verde d-albăstrea
ajunge un cer și-o singură stea
soare galben de păpădie
însorită Românie
.
.
© j.w.waldeck 2009

doina luminițelor

lumânările s-au stins
puiu mamei
de ce plângi?
.
se stinge
decât ce-a fost fără rost
ține-ți dragostea
sub adăpost măi!
 .
fără gură nici strigăt
doar din suflet cere
fără lume
nici cuget
luminița mea
arsă-n dor!
 .
luma n ă r i l e
s-au stins
mările toate s-au prelins
și din prima clipă
n-a rămas decât un fulger
băi!
 .
foaie verde
leac de tei
nu se pierde
ce-a trecut
și din toată radacina
n-au rămas decât idei…
 .
– și din toată inima
niște lacrimi uscăței
 .
albișori ca niște miei
amorțite reci scântei
 .
să te pierzi
în marea mare
sub o stea
veșnică de soare
 .
să te simți
cu suflet de raze
când un frig
făr de sfârșit
te cuprinde-n disperare
 .
lumânările s-au stins
mărțișor de negru amor
. 
s-au lăsat doar albe fire
. 
luminițe de prelins
doar din ochii plin de somn
unul numai nu le-a prins
. 
să le țină în privire
.
.
© j.w.waldeck 23.03.2009
.
Please do not USE
anything of my work

Luceferi

razele unei flori de soare
seminţe negre cu gene coapte
plaiuri înflăcărate
cuvintele doar şoapte
  .
sâmburi launtre
CE PRIND VIAŢĂ
(universe împreunate)
  .
lămpi urbane însingurate
zâne mici luminate
.
inimi descojite de plăceri
palpitând prin tăceri
.
coji veştejite de frunze
se-ncolăcesc cu aripi de zmeu
într-un somn de umbre
  .
siri crispate de vârcolaci
tremură-n singurătăţi ude
însetate
de atingeri visate
.
şi niciodată va fi străin
ce m-atinge cu aripi de brumă
  .
trecătoare între copaci
cupindu-mi faţa
şi răsfirând
sufletul înveşmântat în lilieci
  .
fiecare la c r i m ă
înveleşte un vis pierdut
într-o veşnicie de gând
.
şi-n marea singurătăţii eterne
două fantome firave se ating
înecându-se-n zâmbete
de stele
  .
  .
A© j.w.waldeck 2009
  .
Please do not USE
anything of my work!