de ce plâng îngerii

droaia de paduchi
cu mângâieli de muci
pentru toamnă şi blugi
frunze bube şi buze
.
dorind pe alţii singurei
păstrând ceva-n comun
de propriu surghiun
.
acest stadiu avansat
ferice fără aşteptări
aduce răspunsuri şi menire
cosmică-n substrat
  .
universul s-a declanşat
în cicle distrugătoare
iar moartea aţâţă
bariera naturală
pentru specii inapte
de viziuni nemuritoare
.
iubesc lucuiul rece
pe peronuri plumburii
după ploi cu ochi de peşte
cu îndrăgostiţi speriaţi
fugind împreună
sub trăsnete
.
iubesc această nelume
de iaduri eterne
şi păcate hazlii
 .
singure surse
de-a supravieţui
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

tihnă

zumzetul unor suflete otrăvite
  .
lebede de asfalt tuşesc
şi lumea însorită înghite…
  .
plămânii negrii-n-cer
n-au voce decât prin tunet
  .
spărgând oglinda viselor
patată de petale de mister
  .
te iubesc
sună firesc
cu cretă pe trotuar
  .
din mâini de copil
fără educaţie de sertar
  .
…
cei după parbriz n-au timp
când o rup din magazin
  .
îţi tipăresc paşii pe asfalt
  .
…
din degetele pomilor
sclipesc arici de soare
.
neg capul dar nimeni înţelege
  .
în spate şiri de păşuni pătrate…
  .
floricele de fală
la locşorul lor
  .
iar toată abundenţa sălbatică
păstrată-n catalog
  .
…
e libertate-n orizont!
.
scobitoarele fabricii rânjesc
 .
numai cancerul păcii murdare
te săruta mai des
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!