încolțită de spini

negura străbunilor
furtuna ecourilor
timpuriu… un sicriu sângeriu
sub casa bunicii omorâte
zace

de tâlhari rasiști bătută
prin camera stătută
cu mobilă veche umflată
cineva gemea
amintiri grele de nea

oglinde Austriece
arătau cum obloanele fluturau
iar perdelele dezveleau
contura
unei femei bătrâne

nimeni n-a dormit
în aste cusute line
covoarele grele
parcă mugeau
în piele

tabloul cu înger călăuzitor
– parcă s-ar prăpădi pereții –
îngenunchiază
vise pe piept
furate de suflul vietății

ardea într-o lumină
necruțătoare
și-n afară de noi
blestemul va asmuți-ntoate
flăcări șușotind război

trage vântul din pod
șuieră-n fântâni blestemate
de roate însângerate
încărcate
cu mațe nesăturate

nefiind rădăcina noastră
vorbind o limbă josnică
nori străbune s-adună
din bogăția unei lumi
acoperită cu ploșnițe

obstacolă-n nedrept
o casă măreață și lungă de chin
cu peri vișini și struguri
neatinse decât de duhuri
încolțită de spini

© j.w.waldeck 2008

nimeni nu doreste sa aminteasca alungarea etnica a Germanilor  din Romania,
de sechestrarile si amenintarea permanenta timp de 45 de ani cu motiv de ura de rasa
si de furt de proprietate. Astazi fosta garda si copii lor vand pamant strain si se lefaiesc
in case ocupate in era dictaturii.
Dar pentru o natie alungata vor inunda zece natii mai
straine si primitive spatiul „eliberat” si va veti trezi,
nu numai cu istoria falsificata, ci cu copii obligati sa-si paraseasca tara in mijlocul multor altora,
care nu vor tine cont nici de traditii, nici de istoria unei Transilvanii dominate de o influenta
inventata, privind orasele si arhitectura preluata de ocupatori.
Asta am mai scris-o in 1992…

Daca mai vin cativa sa ma ameninte, nu se schimba nimic din ce-i cunoscut
oriunde pe lume, numai din actele faptasilor se sterg urmele.
Mie nu mi-e frica de o haita de lasi care n-au priceput ca sunt rebut uman
intr-o lume in care natia nu mai conteaza ci numai forta proprie de creativitate
si o inima pentru diversitatea lumii libere!

surasul strainilor

1. ortrava gândurilor rele
  .
stâlpișor cu stâlpișor
vecinii dărâmau
cărămidă cu cărămidă
ploile prelingeau
  .
casa neamțului
putrezea-n oftat
în fața șanțului:
rasistul colonizat
.
acum și făr de fețe
o normă fără milă
în rât urâtă sete
ți-o suge-n silă
  .
iacă! plec din rădăcină
faceți-vă mocirlă
copacii ajung cioturi tăiate
ogradele de ape luate
  .
  .
  .
2. a opta năpastă
  .
stâlpișor cu stâlpișor
blestemul vi-l cobor
nații străine vor zugruma
să-mi simțiți năpasta
  .
popoare noi surâd:
niște urgite ploi
împart un singur gând
într-o turmă de oi
  .
n-a fost loc destul
pentru grădini bogate
în labe de fuduli
rodul nostru dispare
  .
limba trece-n nume noi
orașe pustii înghit case mărețe
într-un cuib mișună alt soi
masa plină să-și alege
  .
prea obișnuiți a primii
mulți o dau în lume
alimentara minunii
să-i mențină-n urme
  .
acum cine-și vinde țara
și fuge mai rău de el
o fii chiar vânătoarea
după-un fir de pătrunjel?
  .
  .
  .
3. aceeași soartă
  .
plângem toți și ne răstim
cu mâinile-n buzunar
ura nouă s-o cinstim
politica dură de cobzar
  .
au rămas ațâțătorii
mituiți și pușcăriași
hoți onorați notorii
măscărici nu meseriași
  .
fuge omul cel mai drept
și își lasă mamă! casa
ca o haimana-n Vest
sufletul să-i umple jalea
  .
rușine fără margini
dincolo de hotare
leagănul sfânt de lacrimi
în inima-i seacă moare
  .
  .
© j.w.waldeck 2008

din senin

pot spune că-s dus cu sorcova
fără nişte şcolăriţe
pe lăbuţe-n faţa mea
. 
n-am trăit pe mulţumite
şi-m lipseşte tot ceva…
. 
leneveală de vise deşarte
parcă-n clipuri anemice
dispar şi-apar rapide…
. 
nişte sentimente abordate
nici n-au timp să renască
. 
valea fără urmă
răscoleşte-o ceaţă dementă
. 
dezbinare neuronală
apare-n ardere lumina
depărtată-n somnolenţă
. 
un cor prelung sună-n
gândul aburit de turme
. 
de zvonuri în turbulenţa
sfârtecata de umbre
. 
prost sau deştept
hai la horă sub luna-n ceaţă
s-o săruţi c-un somn de gheaţă
. 
căci de frica lor băgată-i
moartea zeilor în piept…
. 
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work