Neamul pivnițelor

mai trec fără să petrec o emoție
pe ăst teritoriu înapoiat, furat
și-mi rețin gândurile, rândurile
precum păsările călătoare
aprind săruturi întunecate
sub brazda lunii răstignite

licăresc ziduri crispate
părăsite de cei de treabă
să aibă loc fruntea foștilor hoți
de prin primării vânzând
pământ prescris pe mâna plozilor
căror părinți s-au găsit la Doftana

siluitori și alte pleave bolnave
jurând după război acelor Ruși
că sunt din prima linie de eroi conduși
toți comuniști purtați de școli
la Moscova, duși cu sorcova

reîntorși în mafia cercului înșelător
care și-a uics marioneta ceaușistă
pentru noua elită
multilateral dezvoltată
în toate domenili neființei
nutrind adunături furnizate
din sângele țării timp de 70 de ani

din care se preling alesele fiare
de prăsilă sub oala oazelor financiare
precum cucul pus in cuib
ajunge neam

.

© j.w.waldeck 2017

Copaci goi și timpuri noi

pe piețe jumulite de nume germane
frumos decupate de pe ecrane
localități fabrici și muzee
noi băștinași sălășluiesc printre crăpături
bântuite de cactee

iarăși un bou nou
în turma băieților manga
cu ciorapi legați frumos peste genunchi
și un pistol periculos în pantalon
desenat ca un tun

poezia asta diferă de celelalte
și sper că acest doctor
lasă siringa pe mâinile surioarei
și nu-npunge un nevinovat
legat exteritorial peste covor

limba roșie a vacilor
de multe ori mi-a cules prunele
când desenam pe verandă
dar satul nehaliților este sătul acum
de pocăiți și de abator

.
© j.w.waldeck 2014

surasul strainilor

1. ortrava gândurilor rele
  .
stâlpișor cu stâlpișor
vecinii dărâmau
cărămidă cu cărămidă
ploile prelingeau
  .
casa neamțului
putrezea-n oftat
în fața șanțului:
rasistul colonizat
.
acum și făr de fețe
o normă fără milă
în rât urâtă sete
ți-o suge-n silă
  .
iacă! plec din rădăcină
faceți-vă mocirlă
copacii ajung cioturi tăiate
ogradele de ape luate
  .
  .
  .
2. a opta năpastă
  .
stâlpișor cu stâlpișor
blestemul vi-l cobor
nații străine vor zugruma
să-mi simțiți năpasta
  .
popoare noi surâd:
niște urgite ploi
împart un singur gând
într-o turmă de oi
  .
n-a fost loc destul
pentru grădini bogate
în labe de fuduli
rodul nostru dispare
  .
limba trece-n nume noi
orașe pustii înghit case mărețe
într-un cuib mișună alt soi
masa plină să-și alege
  .
prea obișnuiți a primii
mulți o dau în lume
alimentara minunii
să-i mențină-n urme
  .
acum cine-și vinde țara
și fuge mai rău de el
o fii chiar vânătoarea
după-un fir de pătrunjel?
  .
  .
  .
3. aceeași soartă
  .
plângem toți și ne răstim
cu mâinile-n buzunar
ura nouă s-o cinstim
politica dură de cobzar
  .
au rămas ațâțătorii
mituiți și pușcăriași
hoți onorați notorii
măscărici nu meseriași
  .
fuge omul cel mai drept
și își lasă mamă! casa
ca o haimana-n Vest
sufletul să-i umple jalea
  .
rușine fără margini
dincolo de hotare
leagănul sfânt de lacrimi
în inima-i seacă moare
  .
  .
© j.w.waldeck 2008

tihnă

zumzetul unor suflete otrăvite
  .
lebede de asfalt tuşesc
şi lumea însorită înghite…
  .
plămânii negrii-n-cer
n-au voce decât prin tunet
  .
spărgând oglinda viselor
patată de petale de mister
  .
te iubesc
sună firesc
cu cretă pe trotuar
  .
din mâini de copil
fără educaţie de sertar
  .
…
cei după parbriz n-au timp
când o rup din magazin
  .
îţi tipăresc paşii pe asfalt
  .
…
din degetele pomilor
sclipesc arici de soare
.
neg capul dar nimeni înţelege
  .
în spate şiri de păşuni pătrate…
  .
floricele de fală
la locşorul lor
  .
iar toată abundenţa sălbatică
păstrată-n catalog
  .
…
e libertate-n orizont!
.
scobitoarele fabricii rânjesc
 .
numai cancerul păcii murdare
te săruta mai des
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!