Transilvan până-n pământ

de șoptesc – simt românesc
chiar alungat din pământ părintesc
de șoptesc – mă ridică graiul dulce
de păduri spălat și munte

aici mi-e țărâna până-n capul timpului
jur pe drumul lupului
mai bine mort – dar acasă murit
decât în străinătate jupuit

de șoptesc –  gând românesc
și cântecul codrilor m-atinge
cu aripi pline de-nțeles
la loc inima-mi împinge

și-nțeleg din primul strigăt de cocoș
graiul firav al pomilori copți
păsările mă știu pe nume
și pământul miroase a pâine

de șoptesc – devin românesc
și uit până și că-mbătrânesc
– mai dă cu vioara Ionele
și cu vinul la măsele!

de șoptesc – cânt românesc
dupâ fete mă opresc
fluier pân’ se sperie vântu’
și de drag sporesc cu cântu’
.
.

j.w.waldeck 2008
.
Please do not USE
anything of my work!

II. demnitatea cunoașterii

lumea nouă plină de magazine

revarsă goliciuni intime

unde abundența ascundea mai bine

Democrația asta de termite

.

dar hei! aceleași reguli nasoale

fără perpeleală abzici de scoală

nu cumva să propui ideile tale

la muncă – când șeful le sustrage

.

dă-ți mintea prostului în funcție

ce-nvârte cu alaiul lui de nași

născociri dubioase – sau te-mpaci

adăpostit în sacra corupție

.

sunte-mi blegi buni de legați

până și neamurile jignesc

nu sunt ca voi – ci mi-am păstrat

sufletul jucăuș și firesc

.

cine-i inteligent vă vede valoarea

costați mult dar așa-i cu pierderile-nalte

gaura neagră înghite și marea

peștilor codiți în calități false

.

mai știi?

juma din sat apărea noaptea

cu fânul pe căruță – pe desubt porumb

și grâne furate din munca ta

.

mai știi

cine-și permitea zi și noapte țuică

și p-ăștia până-n ziua de față

nu-i prinde poliția că dau plată

.

de știi toate astea un lucru-ți spun:

viitorul e technic și va cere calitate

de ești frățior cu cele ușor îmbucate

îți vin timpuri grele și ambiționate

.

chiar de-ți lași opincile la barieră

nu te alegi în zece ani c-o casă

ocupând un post de primar Bănățean;

demnitatea cunoașterii n-are neam!

.

© j.w.waldeck 2008

Please do not USE
anything of my work!

I. romantică ruginită

mai știi

când ne venea cu javrele-n Timișoara?

de le prindeam cu sfoara

și de gât legam cravata

soimiilor rușinii?

 .

mai știi cum le fugărea miliția

sub râsul celor din tramvaie

cum corciturile tot scăpau

printre pepeni plini de paie?

 .

se luară și alții cu obiceiul

iar prostimea dură

se desfășura pentr-o nimică toată

întărind organele centrale

 .

sculați devreme

mândri lovitori inhaitati cu golanii străzii

scăpau de lege pentru bătăi plătite

de domni funcționari unși în tăcere

.

ca oriunde-n lumea pierdută

unde blocuri și fabrici se ridică

cu cărțile tale ești o insultă

în ochii acoliților neagra țintă

 .

mai știi?

stăteam fiecare-n rând

și-n regale goliciunea-n toi

parcă ne turba un singur gând

mirare de nu tăiam în noi

.

mai știi?

cum băteam cartierele Timișorii

după muzică metal și-n inimi rebeliune

de ne trecea libertatea-n fiori

și ne credeam vizionari minune?

.

așa-i când crezi că gloata-i cheia

și marea diformă genială ca ideia

din păcate nu eram sociali

atât rămase pentr-un drum final

 .

© j.w.waldeck 2009

.
Please do not USE
anything of my work!

culoarea covorului

de când lumea-i destrăbălată
mai neștiutoare și învățată
de atunci încoace ne-a condus
un surplus bine dispus
 
și tot mai bine era cu Ceaușescu
cu era de aur
când limba-i groasă
te freca-n lingușire joasă
până-ți sărea limbricu’
și mulțimea adunată vuia
și președintele liniște urla
să șadă locului în plină stradă
parcă din cer zâmbea o rază
 
căci unde ți-e locul în ăst joc
de trai haiducesc  
făr de noroc?
asta nu știe nimeni până moare
unde-i sorocul și unde șade
 
trebuiau să tragă-n om
să doarmă liniștit sub pom
că altă fericire populistul n-are
luptă pentru frăție  
dar cu lanțuri grosolane
și dacă frățiorul nu face ce-i place
îl gă u r ă ș t e  pe la spate
 
să devină roșu ca cocosu
umflat în pene ca dictatorul nostru
că i-ar învăța minte pe mofturoși
profesori universitari unsuroși

n-a avut de unde să-nvețe
și pe uliță ți-ai ținut fleanca
acum poți vorbi de binețe
să-ți cauți de singur creanga
să-ți găsești locul potrivit
ca om civilizat și cinstit
când șopârlele din vechiul cuib
fără jenă te scuip
 
fă loc frate pentru dreptate!
na-i grijă
că nu te dă oparte
afară ești ș-afară rămâi
frate haiduc  
cu visul sub căpătâi
 
ăștia nu ies din mațul poporului
până nu-i caci în șanțurile nopții
stropi roșii pe culoarea covorului
viermi oportuniști ai sorții
șerspuind ca limba
nesătulă a mortii

 

© j.w.waldeck 20.01.2009
Please do not USE
anything of my work!

nicicând blând

langosii din piața 700
au devenit subțiri și arși
mi-a povestit mama
.
.
știu cum alergam din clase
în pauze pentru langoși calzi
între palme-n iarnă
.
.
nu citeam Vlahuță
și alți popândăi politici
să-mi stric timpul tânăr cu-nflorituri
decăzute din prima clipă
.
.
predam referate despre cărți necerute
iar mutra profesoarei se acri
și părăseam clasa să fac pipi
.
.
n-au înțeles cum acest copil
poate fi indiferent
la notele și părerile lor
.
.
citeam din mine
uciderea dumnezeiilor
și-nvătam de la Români
s-o zic fără decor
.
.
preotul catolic
mă măsura-n priviri aspre
de-i zâmbeam metaforic
.
.
nicicând nume noi
pentru piețe și locuri
întrec trei generații
.
.
la fel în școli sub regia
conflictelor vechi
prin răs-plătiri noi
.
.

© j.w.waldeck 2008

Please do not USE
anything of my work!

balegă boierească

cum poate ieșii din zarzavat
minte cinstită de om curat
  .
decând lumea-i mințită
n-am văzut semenea viță
  .
duceau rușii ocnași
din carcere
– nu cei politici –
siluitori și ucigași…
  .
hăituind prin cartiere
să-nvețe conducerea țării
  .
se dădeau din resistenta
cu dungi roșii-n amprentă
  .
din tăietorii de beregate
s-au ales juedecatori
de sfate
  .
ofițeri de zdruncinat oase
stăpâni peste case
confiscate
  .
actuali familii capitaliste
protejând crime trecute
  .
cel cre-i numește pe liste
ajunge înger pe nevrute…
  .
n-am văzut întâiul mai
mai mort
decât în defilări de seceră
  .
cum spinii nu cunosc alt port
din uscături în secetă
  .
cine împarte acra pâine
nu cunoaște puiul fript
  .
de faci porcu șef de partid
tot porc ordinar rămâne

© j.w.waldeck 1991

din viață-n viață

greu ca într-un paradis cu mită
trăiești o clipă
și sensul se alege
unde setea crește
  .
  .
poți asimila mii de credințe
nefericit în cuget
când viața n-a ajuns
inutilă într-un rai
cu bucurie mălai
și secretul cărunt
  .
basm de multivers
dimensiuni ce desprind
redundante-n înțeles
paradoxe biruind
.
gravitația răsună
resonanta atrage
esența excită
iar presenta fură
  .
când nu vom suferi captivi
putem deveni
o sferă iluminată
prin voință curată
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
please do not USE
anything of my work

scumpă România

floricică de mac de câmpie
roșie e-ntreaga iubire
foaie verde d-albăstrea
ajunge un cer și-o singură stea
soare galben de păpădie
însorită Românie
.
.
© j.w.waldeck 2009

ecou în deșert

oamenii doresc
să-și citească grijile
. 
mălaiul zilnic
vrăjit în ceva unic
. 
nicicând sătuli de oglinzi
la nivel de plajă plină
. 
de-al lor să fie!
prost – dar prost cunoscut…
. 
corupt!
(dar halos în comun)
. 
să fie cum se știe!
. 
o frică nebună
înspăimânta aceeași strună
. 
nu contează podul spre prăpastie
. 
cât de rău cunoscutul împunge
e obicei
fandosită religie
e cu zurgălăi
. 
făr de priviri înainte…
. 
. 
nu cred în democrație
capitalistă de coturi
.
vocea multora într-un însingurat glas
. 
fără minte lucidă
zgomot uriaș
de amestecare avidă
. 
de-al lor să fie!
prost darnic! – dar cu bucurie
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work