vina mea sunt venele tale
de sânge trandafiriu
marmorate sub gâtul tău moale
.
te doresc goală
lăsând lumea pe veci
neispăvită și mortală
.
flăcările curg prin mine
și fiecare strop de dragoste
zâmbește prin întreaga fire
.
îți iubesc ochii pierduți
ca niște stele rătăcite-n van
sfârșite într-un vis plăcut
.
dizolvat în roua-ți de lună
plângându-și razele înfiorate
peste vise e v a porate
.
dintr-un miez copt de gură
să-mi dezvălui chipul tău
să te preling într-o lagună
.
din care marea spumegă mereu
și valurile împreunate liniștesc
chemarea adâncă de Proteu
.
.
© j.w.waldeck 2008
.
Please do not USE
anything of my work!
totul se deștramă
înțărcat în propria dramă
.
nimic ce-n suflet răzbate
zbateri orfane de molie-n noapte
.
trăiesc doar visele eterne
cojoc am pentru orice vreme
.
deflorat de-un singur zâmbet
dulce-n durerea lui de înger
.
neatins de nici o adiere
necuprins de neagra tăcere
.
frumoasă dorință ne-mplinită
atingere crudă nesimțită
.
.
© j.w.waldeck 2008
conștienți de progamul cărnii
nici cu –
nici fără tine-n toiul iernii
fluxul mării
ce-n valuri răzbate
când inima-i adâncă-n-vuiet zace
victorioși în jocul iluzoric
suflete oftând metaforic
simțind o energie asemănătoare
cu rana muribundă
de soare
nu mă tem de cuvinte rele
– de sclavii propriei uri
când visul se destăinuie
prin săruturi
și torturi
nu-s torturi cu frișcă
ci-nghețată-n formă de inimă
într-o femeie mascată
unde sângele
pe limba ei pișcă
dezlănțuind sub piele
mii de lanțuri
de aripi strălucite
te trage-n țeapă pe stele
să râzi în eclipse necuprinse
te scapi de orice bune și rele
dorind a te da fără gând
devii demon pe negrul vânt
sau înger
curățat de dor arzând
dar marea
nu bagă-n seamă stropii
neștiind de vise cufundate
doar de ființa-i zvâcnindă
de înecuri negurate
m-aș dizolva-n dureri deșarte
pe zefirul ei de jocuri nemoarte
culegându-mi razele oglindite
în rupturi
și scufundări aprinse
mi-ești antiversul necredincios
dușman nesupus de frumos
te ador ascuns pentr-a-trăi
iubindu-te veșnic
m-ai omorî
© j.w.waldeck 2008
șerve ț e l u l alb
.
poate părea un fluturaș
.
dar nici din viață n-a gustat
.
fă-i un strop de sânge
.
și dă-l în vânt la zburat
.
poate atinge marea azurie
.
ca un pescăruș
.
de soare sărutat
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work
ranchiunos copil de ceară
aprins în fală
.
cercetezi cât vei putea avea
cochetezi cu vremea rea
.
cu cercetorii n-ai milă
de lumânări ţi-e silă
.
ce ard din mâini bătrâne
goale de mere şi pâine
.
ranchiunos copil de ceară
vine visul şi te cheamă
.
cu luminiţa ta vioaie
de grăsime te despoaie
.
de rămâi o aţă neagră
copil pedepsit de ceară
.
vierme subţirel întunecat
curăţat de propriul păcat
.
păstrai lumina fără rost
dar tot stins ai fost…
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!
neXul infinitului 