la mijloc de răscruce

trecut-am plopii
la mijloc de răscruce
bătea vântul
și mașinile treceau ca fiare
pas cu pas pe drumul înghețat
te-am lepădat din singura lume
 .
fiecare piere singur
la locul lui ispășit
de dureri și cu vederi
de parcă adevărul ivește
în clipele de urme
al sufletului asuprit
  .
  .
…
trecut-am sfinții
la pereți de aur
cum treci lucruri amare
să simt libertatea-n viață
aspru asuprit
de-al lor balaur
 .
fiecare se roagă
dar nu percepe:
cel ce creează
amăgiții întrece
în clipele odioase
cu lucruri frumoase
se alege!
 .
alintat de artă
străpunsă-n vis
– cât de ne-nțeles o fi –
cu inima moale
dar voința tare
nu te pierzi
în hapsânul abis
. 
 .
…
trecut-am plopii
la mijloc de răscruce
și dragostea
pentru Verena și Christina
rămâne-n groapa oarbei nopți
un bibelou carnal
veștejit la frunte
 .
trecut-am părerile de rău
sau de folos
și nebunia agreării la culme –
pricep cuvântul lui Hristos:
singur nu-s!
(unde posed o lume…)
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

ex primat

şi-n puful măta SOS
de sfântă mărie
m-am încarnat cu glie
.
hai să trag cerul
de-o aripă
stelele de părul blond
şi păsările
din cearceaful norilor
.
pânzele visătorilor
  .
de n-am idei ca mormolocii
.
când apa sub soare dispare
se înghit reciproc
pentru puţină mişcare
  .
poate industria de fai m o ş i
dau şpil poeţilor de cafenele
când n-au fantezie sub piele
  .
chestia cu identificarea
da din coadă la căţele
.
albinele măzgălesc cu aur
sufletul îndulcit
pe flori nepăsătoare
  .
şi iar se termină o dragoste
sau pacoste venerică
sub burta eternităţii
  .
nu eşti copt decât rupt
când te îndulceşti prea mult
după o fiinţă muritoare

© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

legământ

unii comfunda
viaţa cu o competiţie
  .
nu se ţin de cuvinte date
compostate-ntr-un design
de percepţie
mass-media-flatrate
pentru-o posiţie
de excepţie…
.
mă mir cum temele ideologic predate
îşi trag coada despuiată de cuvînt(Z)e
botezată-n sensuri nivelate
  .
– găina clocită într-o găleată
lângă cuptor într-o casă pă=roasă
lipită de o bordură jegoasă –
  .
iar cuvintele OMletei
sunt limbrici în fundul altora
(material de mult exteriorizat)
.
visul actorului de-a juca
şi visul creatorului
se unesc doar prin artă
dar când cuvintele
se pierd neţinute
  .
jocul într-unul singur
devine incurabilă soartă

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work!