cârja credinței!
… se maimuțărea vocea din Para:dis
aceea fără real I zare interioară …
neguros cerul
impregnează păsări pierdute-n eter
care niciodată nu vor ateriza
fără a muri de fericire…
un înger se înălța acolo nemișcat
multora un coș de fum în depărtări …
o aripă alb-trandafirie ridicată
ce-a ruptă atârnată
în spatele fericirii cioburilor pământești
aceea casă … de turtă dulce din zahăr, alb-pudrată
cu ferestrele goale, întunecate
unde nici un trandafir se agață firav
de JURUL jaluzelelor deschise
– doarme pe un nor trist
și stelele visează cu el
singur păstrat de lacrimi
vaporizat prin sângele inimii
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE anything
of my work!
.
Vai de aceea lume, în care ologii spirituali, cloni ai sistemelor credincioase
pretind a fi lumina nelimitată, într-u totul legați de limitele impuse!