setea în nisip

.

scrieți începuturi frumoase
dar sfârșitul contează
unde interesul corpului
cedează
fascinația-n suflet
nu mai vibrează
de atât cunoscut:
infertil decis

unde și ecouri
nau cum renaște
din același temei înrudit
și veți găsi
mii de expresii
de necunoscut
pentru-n nou apogeu

cum apa la apă trage
în forme noi de viață
tot mai clare
prin trecut
.

.

© j.w.waldeck 2010
…
Please do not USE anything
of my work!

negura I

ne=gura
 .
 .
– frământarea aLuatului –
 .
 .
singurele
lucruri posibile
 .
gravate-n subconştientul
nimicului
pe lama lucinda
de timp născut
fără sens (dar liber)
 .
zbor de lună legănată
pe ape vii deşirate
 .
carnea muribundă
pe marmura rece
a pierderii
uitate-n lumi destrămate
  .
– ani lumină o moarte
veşnică într-un abator cosmic
 .
iar murmurul rănilor
descolaceste
uneltele excitate
.
să respire!
 .
un viitor SINGUR
 .
nins în apogeul desfrânat
oricărui gând şi fiinţă
.
.
.
© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work

ex primat

şi-n puful măta SOS
de sfântă mărie
m-am încarnat cu glie
.
hai să trag cerul
de-o aripă
stelele de părul blond
şi păsările
din cearceaful norilor
.
pânzele visătorilor
  .
de n-am idei ca mormolocii
.
când apa sub soare dispare
se înghit reciproc
pentru puţină mişcare
  .
poate industria de fai m o ş i
dau şpil poeţilor de cafenele
când n-au fantezie sub piele
  .
chestia cu identificarea
da din coadă la căţele
.
albinele măzgălesc cu aur
sufletul îndulcit
pe flori nepăsătoare
  .
şi iar se termină o dragoste
sau pacoste venerică
sub burta eternităţii
  .
nu eşti copt decât rupt
când te îndulceşti prea mult
după o fiinţă muritoare

© j.w.waldeck 2009
.
Please do not USE
anything of my work!

răsărit alb

pe sarmisoare
se clătinau
vrăbiuţele-n ninsoare
şi ciripeau:
  .
fiecare se-nalţă
fiecare se coboară
şi-ntr-un colţ întunecat
tace singur îngheţat
  .
doar în ochii mici şi negri
soarele deschide
fereastra unde îngerii
aduc zburătorului lumină
  .
pe un curcubeu ferice
cu aripi albe de nea
se-ntoarce-n marea de vise
gând egal cu sursa
  .
valurile se rostogolesc
marea se-ntinde
lucruri libere plutesc
prinse-n similari crescânde
  .
totul curăţă-n apogeu
scufundat în veşnicie
scop ieşit din Eu-l său
risipit cu dărnicie…
  .
şi-n mulţumirea toată
(ne)totul devine roată
fericire ne-ntrerupta
nesimţită-n altă urmă

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE
anything of my work!