lumea nouă plină de magazine
revarsă goliciuni intime
unde abundența ascundea mai bine
Democrația asta de termite
.
dar hei! aceleași reguli nasoale
fără perpeleală abzici de scoală
nu cumva să propui ideile tale
la muncă – când șeful le sustrage
.
dă-ți mintea prostului în funcție
ce-nvârte cu alaiul lui de nași
născociri dubioase – sau te-mpaci
adăpostit în sacra corupție
.
sunte-mi blegi buni de legați
până și neamurile jignesc
nu sunt ca voi – ci mi-am păstrat
sufletul jucăuș și firesc
.
cine-i inteligent vă vede valoarea
costați mult dar așa-i cu pierderile-nalte
gaura neagră înghite și marea
peștilor codiți în calități false
.
mai știi?
juma din sat apărea noaptea
cu fânul pe căruță – pe desubt porumb
și grâne furate din munca ta
.
mai știi
cine-și permitea zi și noapte țuică
și p-ăștia până-n ziua de față
nu-i prinde poliția că dau plată
.
de știi toate astea un lucru-ți spun:
viitorul e technic și va cere calitate
de ești frățior cu cele ușor îmbucate
îți vin timpuri grele și ambiționate
.
chiar de-ți lași opincile la barieră
nu te alegi în zece ani c-o casă
ocupând un post de primar Bănățean;
demnitatea cunoașterii n-are neam!
.
© j.w.waldeck 2008
Please do not USE
anything of my work!