zdruncinată până-n măduvă
perspectiva de sus nu redă decât
voința cerului
direcția este o văduvă
care și-a pierdut toți însoțitorii
ori de câte ori i-a sărutat la gât
ori de câte ori i-a săturat de urât
direcția se mătura-n preajma închisorii

.
mi-am călcat cuvintele să pot iubi
fără frâul cenzurii
născut sub furia consecinței nedorite
mi-am salvat dorințele neîmplinite
lumina momentului, clar deschis
unde totul apare ușor de atins
desprins de cele gândite, decise
primite să mă privesc prin tine

.
© j.w.waldeck 2014