de singur te-ai lovit!

o inimă de piatră nu te bate

de-ți lipsește fantezia

unui sculptor însuflețit

 

o inimă de piatră

trăieste în spatele ochilor tăi

legați de singurul adevăr

nemișcat de alte căi

 

am văzut inimi de pietre

înflorite pe cimitire delăsate

le-am citit cuvintele negre

pe zvâcniri marmurate

 

plângând în ploi de vară

din ne-nțeles aruncate

dând scântei cu răul

de sete seacă înecate…

 

© j.w.waldeck 2007