găsesc mâțe moarte-n fântână
în faţa ferestrelor gălbejite
de praf şi fascicole visătoare
cu semne de vrăjitoare

unelte furate și-n sobă
piulițe scoase să n-o poți folosi
sau îngriji grădina sobră
între străini să nu mai vii

pe treptele biscericii lumânări
șușuind farmece urzite-n descântec
nici morţii voştri care-m ţin cărări
și fotografia pe pântec

înlocuitorii din Banat
îşi aşteaptă pământul capturat  
aduce primăria cumpărători străini
să-nvârte roata cu alţi stăpâni

urlete de fericire prin înlocuire
etnică şi poale goale mândre-n brânci
cu fabrici dispărute dinadins în vânt
lăsând Transilvania-n sărăcie

într-o Europă unită-n surghiun
toată harababura naţională
se duce spre aceeaşi oală
de brânză analogă cu oi tunşi

a fost odat’ multipopulat!
poţi cutreiera în lung şi-n lat
nicăieri e ca-n Banat!
Dar acu’ s-a nivelat expropiat!

 

© j.w.waldeck 2011