încă o umezeală cu o mutră
înmormântată-n albeață
încă o rană dintr-un cer
cu raze căzute cald

arta vă frige
covrigi când ninge
cu asfalt umeri goi
cu stropi de sânge
și mulți pisoi

aprinde scânteia
fețe fete plictisețe
se belește ideia
din vârfuri
albe de zăpadă
numa frumusețe!

frumosul moare
frumosul doare
orbind privirile
salive scurse-n săruturi
dorințe răpite din trecuturi

din vise pierdute
lacrimi născute-n trup
ca toate lăcrimele
fără deosebiri aparente
transparente-n suflet

 

© j.w.waldeck 2010