Cuvîntul de unificare nu-și poate avea locul în cazul ce se discută.

KOGĂLNICEANU

 

n-am noapte sau zi, nici refugiul

interior umbrit

de șoapte-n sicrii vii

repetă doar delugiul unui moratoriu

înmuiat în lacrimi reci, nevinovați

 

citi-ai un vers atât de solemn

deschis?

cine-ți va șterge obrajii sărați ca marea?

admir păsări negre cuibărind pe artere goale

ca ăst‘ corp stors până-n abis

cuvinte mi-am dorit, dar m-ai gonit

 

un nevrednic, învinuit

de suspicii acide, care nu dorm

cu nimeni

și n-am contact cu nici o târfă-n pat

hărțuit de-un program uniform

 

n-am pace sau simț, nici refugiu

n-am vină dar sunt însângerat

să mă golesc într-una fără să privesc

una

 

 

© j.waldeck 2019
Please do not USE anything of my work!