stofa cea mai aleasă

din care-s croite visele adevărate

vise ne-mplinite

niciodată moarte

 

buzele tale (de)pline

de a:mor

sunt maci cu inimile-n flăcări

bând lacrimile soarelui zeiesc

sparse de dor

 

firesc că iubesc flori sălbatice

și renasc sub stropi acrișori

de vișine sângerânde

sub mușcările mici

care îndulcesc sângele

(inimii)

 

iar firele roșii pe gâtul tău palid

îți mângâie respirația duioasă:

cupe albe ca zăpada

înroșesc sub bluziță

înviorând niște trandafiri

 

arată-mi piciorușul

și te cuprind bezmetic cu gura

să te beau palpitândă-n veșnicie

să-ți fiu limba lira și luna

.

© j.w.waldeck 2009

Please do not USE anything

of my work!