Inimă nestăpânită

ferește-te de sângele rozei
care face bine … nici ei
tu însuți nu ești niciodată
de ajuns

flăcări de buze nestinse
dor furtunos
noapte acoperită violent
patimă sfâșiată-n bucăți
ucisă cu inocență

lasă-ne să bem morți visate
să scufundăm săruturi purpurii
suflul sufletului ca napolitană sacră
un spin ce pătrunde incandescent
dar eu te strâng în mine
până ce rana durerii tale
îmi sufocă mistuirea

trandafi-gură sângerie
inflamată dureros de rugăciuni
varsă-ți vinul magic!
culcați gură la gură
uniți amândoi, ca inimă roșie

.
© j.w.waldeck 2015

Sedimentar vs. sentimental

crește(t), la care merge mai bine
se incovoiesc cefele de singure
cepele – descojite-n rânduri

nu contează numărul împielițat
cât timp totul în…cepe
cum s-a determinat, conceput

divaghez cojile pierdute prin transport
cojile menținute după port, portabil
frumos așezat în regalul muncitoresc

când dai de-o ceapă proastă-n miez
n-ai cum s-o vezi decât după ultima
coajă și cele două părți in/egale

cu lacrimi în ochi sari în picioare!
hiperbola universurilor la intersecție
s-a conceput într-o nouă nemișcare

pământul visează cu orice sâmbure
retras sub nivelul vieții exterioare
în care sufletul aparent, dispare

.
© j.w.waldeck 2015

Escapism, aproape dezvelit

tapeta albă la care mă-nchin
se dizolvă pe ambele maluri însorite
fața noastră ascunsă
de realmente
nimic

fundal alb al pielii tale de petale
transparentă, aproape…
familiară din interior
ea privește
sub lumina ochilor

aproape limpede
deschis pe ambele părți
vizibil: chipul nostru rănit
în SPATELE farurilor
de lumină artificială

tapeta albă a pielii tale
pe care o ador, intim-străin
sfâșie pe ambele părți
vederea-mi pierdută
pălită înaintea chemării

tapeta sidefie la care mă-nchin
rupe regatul umbrelor –
și dăruirea!
care a supraviețuit vălul lunii
ii POARTĂ trupul razelor

.

© j.w.waldeck 2015

Jocurile de cuvinte dintr-o limbă nu pot fi redate specific, astfel încât unicitatea unui grai
rămâne întotdeauna o graniță între original și copia traducerii…
Se simte, de parcă o unitate s-ar dizloca în mai multe personalităti și și-ar pierde puterea
și identitatea pe parcurs.
O parte din lumină rămâne în umbră sau dispare complet, și rândurile n-au vibrația multidimensională
a sensurilor, multiplu îmbinate.

Originalul în limba Germană îl găsiți aici:
waldeck.deviantart.com/art/Esk…

Ocean bocit de boboci

ochi chihlimbar
rășină solară
stru-gură suflețită
lacrimă-n cernoziom

o linie întunecată de privirea ta =
egoistic sigilată
egocentric oglindită
desene animate codificate

amestec oxigenat șuieră din duze
inhalare egală cu expirația
lume neformată către forma solidă
minciună neîntemeiată
spre conținut real

flori-durere deschid sentimente-de-spini
în oceanul rănit de primăvară-n-muguri
al cuvintelor repetate tocit
locașe străine, de necunoscuți

bunăstare farmacologică
binecuvântare de personal
cazierul cruzimii
sub cunoaștere neutrală

ordinea lumilor se supune
formei și forței de lucruri
ceea ce susține și creează
dar nu mai iubește niciodată

.

© j.w.waldeck 2010

Poarta de fildes

așteptările otrăvesc inimile
care nicicând dăruiesc cu plăcere
unde invizibile
lucrurile dor
realitatea se risipește

atât de multe înseamnă atât de puțin
atât de puțin
îmi valorează mult prea mult
dorința plumburie
se târăște celibatară
dar pentru pasiune
nu contează scopul

nu minciuni umane
și nici valori îndoctrinate
alunecă fără zgomot
ca bulele-n ploaie
urmărind urmele pământului
crăpat
durata sufletelor înfiorate

zorii obrajilor tăi
dulce aghiasmă de trandafiri emană
are castelul viselor
o grădină
o prințesă
o poartă de fildeș

doar curcubeul pal
are intrare în inima de soare
născut dea pururi din dor –
el conduce visele pierdute
acasă 

.

© j.w.waldeck 2013

Interferență

s-au întâlnit la nivel de vis

nu nivelul himerelor amintite
ci în focusul punctelor de atingere
…realității lor comune

bule nenumărate sclipeau hipnotic
și galaxii minuscule s-au desfășurat
ca melcusori strălucitori
cu cozi spumante de burnițe
între pete negre

unele baloane s-au desprins
din atracția conglomeratelor
altele erau diforme și fără liniște
ca niște lacrimi
brăzdate de forțe efemere

unite cu limbi dure, vâscoase
s-au răspândit suflări reci de scântei
plămâni cristalini
căror aripi de libelulă după consum
au trecut la raze
grilaje radiante, strunjite din lumină

fenicși
purificați prin cenușa întunecată
zvârcoleau inele de azur
peste coconii strălucitori
aflate-n deriva insectelor fără țintă
cu antene jupuite
răspândite-n lumi îndepărtate

sfere, căror valuri
spulberau aparent
într-un schimb veșnic
cristalizând un mozaic
atât de filigran
atât de familiar

acolo ar putea fi totul
și nimic să existe

.

© j.w.waldeck 2013

Pierrina RV

stâlpi electrici strălucesc
peste căi ferate spre plaje aurii
de foarea-soarelui

le vei lipsi…
numai acolo unde ai adus
dragoste fără îndoială

fata
aruncă boabe-n lumină
porumbei colorați marin
gânguresc într-un vâjâit
de aripi argintii

buzele ei sunt o iarnă roșie
atunci când îți dau rămas bun
un Pierot machiat
ce flutură languros
în spatele vitrinelor oarbe-gri
cu voci bucuroase de copil

într-un soare pulverizat
ploaia aurie resfiră
aripile rochiței albe
unui evantai țesut
uitat de zmei
unicorni

acolo șade frunza solitară
inima ei ușoară

când respiră
i zboară mai departe…

.

© j.w.waldeck 2013

Peste marea chemării

o cale independentă
de unitate înviată
rămâne – odată folosită
doar a ta

o dragostea adunată
fără un moment pierdut
o lumină protejată
visând un dar înnăscut
și de-ar fi înstelat doar o noapte
în spatele răsăritului

unde toate visele vieții
renasc sub orizont
ne vom întâlni…
întruchipați de d8r

.
© j.w.waldeck 2013

Mereu pe cealaltă parte

schimbătoare-i natura celor inascute

doare statura iubită într-un stadiu nelucrat

încă static

învăluită-n mâini și croituri cioplite

doar să admire

un corp nebunatic

 

azi așa și mâine te duci la măta

din prima mișcare, o floare de gheața

 

pe orice reflecție o fereastră învăluită-n străluciri

goale din prima atingere, lacrimi și lumini

să taci, bezmetic, în morminți!

orice minte drăgăstoasă se dedică fară să întrebe

cine o crede

 

în spatele geamurilor orbite de flori ninse

de spirite bântuite doar prin sânge

raze stelare

prin respirație eliberate prin priviri prinse-n sticlă

și plânset

 

doar pentru-n singur sărut pierdut

 

 

© j.w.waldeck 2023